Hramul mănăstirii Izbuc

Mii de credincioşi s-au adunat la Mănăstirea Izbuc din comuna Cărpinet, județul Bihor, cu ocazia Adormirii Maicii Domnului, pentru a cinsti cum se cuvine această mare sărbătoare creştină şi, totodată, hramul sfântului lăcaş. O atracţie aparte pentru credincioşi o reprezintă  icoana făcătoare de minuni adăpostită la Izbuc. Apa izvorului din curtea mănăstirii, despre care se spune că are proprietăţi tămăduitoare este, de asemenea, căutată de pelerini. Slujba specială de Sântămăria Mare a fost oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu Preasfințitul Sofronie, episcopul Oradiei.

SOFRONIE DRINCEC, episcopul ortodox al Oradiei ”Aici v-ați întâlnit cu pacea și liniștea lui Dumnezeu, pentru că toți cei care viețuiesc și se nevoiesc aici încearcă, prin rugăciune, prin liniște, prin smerenie, să îl facă cât mai prezent pe Dumnezeu. Dar, Dumneazeu este peste tot. Dumnezeu este poate mai ușor de întâlnit acolo unde este pace și liniște”

VOX  ”Ne gândim la Dumnezeu, și atunci mergem unde dorim, unde simțim. + Vom mai veni, că mergem la toate mănăstirile din țară, pe rând.”

MIHAIL TĂRĂU, stareț, Mănăstirea Izbuc ”Mănăstirea Izbuc înseamnă foarte mult, pentru că locul acesta este atestat documentar, ca așezământ monahal, încă din secolele XI-XII. Datorită izvorului minunat care se află în incinta mănăstirii, dintotdeauna sihaștrii s-au adunat în acest loc, pentru a se ruga, așa cum o fac sihaștrii, din cele mai vechi timpuri, până în zilele noastre, pentru ei și pentru lumea întreagă.”

Mănăstirea Izbuc a fost întemeiată în perioada 1928-1930. În 1947, aşezământul a fost lovit de o tragedie, în contextul tulbure de după cel de-al Doilea Război Mondial. Şi-a încetat existenţa, după ce o bandă de tâlhari a atacat sfântul lăcaș, masacrând obștea monahală. Un singur călugăr a rămas în viaţă după sângerosul atac. Abia în 1954, ieromonahul Ioanichie Popescu a restabilit obştea monahală de la Izbuc. Mănăstirea a funcționat de atunci fără întrerupere, inclusiv în perioada comunistă, fiind una dintre puținele așezăminte călugăreşti de la Brazda de Vest. A devenit, în timp, un renumit loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși.