Portul Constanța, din nou în prim plan

Portul Constanţa din România, principala rută alternativă a Ucrainei pentru transporturile de cereale! După ce Rusia a decis să renunţe la acordul ce asigura Ucrainei un coridor securizat pentru transportul cerealelor sale din trei porturi ucrainene de la Marea Neagră, Constanţa devine cea mai mare rută alternativă de transport maritim. De la începutul războiului, portul român a gestionat deja o treime din exporturile de cereale ale Ucrainei. Portul Constanța are capacitatea de a gestiona încărcături suplimentare până la jumătatea lunii august datorită decalajului dintre recoltarea cerealelor în România și Ucraina.

prin telefon: VIOREL PANAIT, președinte, Constanta Port Business Association

”În mod evident Constanța este opțiunea cea mai bună pentru tranzitarea cerealelor ucrainene, având în vedere că România are o capacitate totală de stocare în porturi de 1.800.000 de tone care este de trei, patru ori mai mare decât a oricărei alte țări, Lituania, Letonia, Polonia, etc. Aș spune că este o presiune a tranzitului în Constanța, deoarece noi de obicei manevrăm cereale din România, Ungaria, Serbia.”

În total, portul Constanţa a manipulat 15,25 milioane de tone de cereale în primele şase luni ale acestui an, reprezentând o creştere de 24,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cerealele ucrainene au reprezentat 7,5 milioane de tone din acest total. Prin comparaţie, operatorii portuari români au manipulat 8,6 milioane de tone de cereale ucrainene în tot anul 2022. România este una dintre cele cinci ţări din estul UE care s-au confruntat cu un aflux de cereale ucrainene pe piaţa internă, după invazia Rusiei, ceea ce a convins UE să aprobe restricţii temporare care interzic importurile, cerealele ucrainene putând doar să tranziteze prin aceste ţări. Între timp, fermierii români se plâng pentru că nu se simt sprijiniți de autorități, mai ales în vreme de secetă. Prețurile la îngrășăminte sunt o altă problemă pentru agricultorii noștri.

VALENTIN POPA, fermier

"La momentul asta nici nu mai pot să mai vorbesc de producția la grâu, că oricum au fost producții foarte mici din cauza secetei.  Dacă tot vindem pe nimic și facem 3, 4 tone la hectar, la grâu și nou nu acoperim nici îngrășămintele, la ce mai facem agricultură? Dacă la anul vorbim despre o situație ca anul asta, cu peste 60%, la nivel de țară, fermieri calamitați, dacă vorbim de aceeași situație, vă spun că vorbim numai și numai de falimente. "

Fermierii români își doresc acces la îngrășăminte cumpărate cu prețuri rezonabile și la o creditare care să îi ajute să dezvolte acest domeniu.